După 4 luni de terapie ABA cu Samira (din octombrie 2009 de când am cunoscut fetița și am început terapia propriu-zisă), a făcut progrese vizibile, deși este în forma severă și neverbală, am reușit.! Nu știa să se spele pe dinți , sa mănânce singură, purta pampers , etc. Părinții care au astfel de copii cunosc foarte bine situația. Lucrez în continuare cu Samira, cu progrese . S-a implicat și mama fetitei și muncim împreună - o echipă bine sudată cu rezultate deosebite.
Cand am cunoscut-o - octombrie 2009 - Samira era o fetita care nu suporta sa fie atinsa, nu suporta sa te apropii de ea (protesta, plangea, tipa, se lovea cu pumnul peste frunte in repetate randuri), avea o papusa pe care o tinea tot timpul in brate; statea retrasa, traind intr-o lume a ei... Imi amintesc ca purta o palariuta rosie pe cap, era imposibil (timp de cateva luni) sa o faci sa renunte la palariuta sa; nu se putea spala pe dinti, purta pampers, nu stia sa manance singura, nici sa bea apa - cu ajutorul unei lingurite, Samira bea apa si in niciun caz nu lua ea lingurita sa bea apa. Autonomia personala era, deci, dezastruoasa, la fel si relatiile cu cei din jur, care nu existau pentru ea.
RăspundețiȘtergereDupa luni de munca, au inceput sa isi faca aparitia mult asteptatele progrese, astfel incat astazi Samira este alt copil: acum Samira poate manca singura, se poate spala pe dinti singura, relatiile cu ceilalti sunt mult mai stranse in sensul ca accepta sa se joace cu colegii de la gradi, accepta sa fie imbratisata, a inceput sa isi dezvolte pana si limbajul atat cel verbal (cateva cuvinte scurte spune, dar important este ca poate vorbii), cat si cel nonverbal. Toate aceste progrese se datoreaza Celui de Sus mai ales, dar si Samirei care a avut puterea sa lupte la o varsta destul de mica, Izoldei care este o un om cu un suflet mare si un psiholog de nota maxima si mamei fetitei, care a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-si ajuta copilul.
Apreciez ceea ce ai scris și iți multumesc mult. La un moment dat al vieții noastre profesionale ne-am întalnit (am lucrat împreuna) și am devenit, ulterior prietene.
RăspundețiȘtergereSamira era neverbală dar, acum, după un an și două luni de când am început terapia are în vocabular 10 cuvinte pe care le folosește.
RăspundețiȘtergereBuna,ma numesc Krisztina si cunosc foarte bine cazul lui Samira.Este adevarat ce scrie acea persoana ANONIM despre Samira in legatura cu comportamentul pe care al avea ,despre acea palarie frumoasa de culoare rosie si papusa.Nu pot decat sa va felicit pentru ce ati facut cu Samira.Aceste imbunatatiri sau vazut pana anul trecut .Din septembrie 2010 lucrurile au cam stagnat,noroc ca o ajuta foarte mult mama ei,dar nu este de ajuns.La gradinita nu mai invat absolut nimic si pe deasupra vine acasa murdara si de multe ori in plina iarna venea uda pe haine de urina.Oare nu mai este personal care sa aibe grija de acesti copii.Nu stiu ,dar ceva se intampla acolo.Asa ca va rog frumos daca este vreo persoana competenta care citeste acest mesaj nu lasati copii de pribeliste .Faceti ceva si ajutati acesti copii ca chiar au nevoie . DOAMNE AJUTA.
RăspundețiȘtergereCristina, cunosti intregul personal despre care afirmi cu usurinta ca este incompetent? Sunt convinsa ca nu si ma intreb de ce generalizezi?!
RăspundețiȘtergereSunt oameni care lucreaza cu drag, oameni care iubesc acei copii, oameni care fac eforturi mari pentru a le fi aproape...
buna Adriana ,da intradevar cunosc aproape intregul personal dar mam referit doar la cei care au grije de copii din clasa lui Samira .Persoane care au lucrat cu drag cunosc si eu dar din pacate nu mai lucreaza la acea gradinita.Nu pot sa spun ca intreg personalul este incompetent,doar ca nu se implica in cea ce ar trebui sa faca.
RăspundețiȘtergereDragă Krisztina, pentru faptul că ai adus lămuriri despre personalul care lucrează în acel centru, iți mulțumesc personal.
RăspundețiȘtergereSituația de acolo o cunosc și eu foarte bine, iar ceea ce ai scris în primul comentariu cât și în cel de-al doilea prezintă adevărul - din păcate eu sunt din afara centrului respectiv - așa că nu pot face nimic deocamdată.
Poate în viitorul apropiat voi găsi o soluție.
Stai ca am mai multe nelamuriri: 1. daca adevarul consta in incompetenta personalului, 2. de ce spui "din pacate, eu sunt din afara..."? si 3. acest blog a fost facut pt a se aduce critici la adresa centrului/ personalului sau pentru a te face cunoscuta??? Chiar nu inteleg...
RăspundețiȘtergereDragă Adriana,
RăspundețiȘtergere1. adevărul se referă la progresele Samirei din primul comentariu al Krisztinei și la adevărul din al doilea comentariu al Krisztinei unde scrie ca, citez: "Nu pot să spun că întreg personalul este incompetent doar că nu se implică în ceea ce ar trebui să facă".
2. "Din păcate" - pentru că dacă aș fi fost acolo, lucrurile ar fi stat altfel.
3. Evident că scopul acestui blog nu e nici pe departe acela de a aduce critici Centrului sau personalului de acolo.
Pentru: " Anonim - Glorie partidului iubit - Cult al personalității adus doamnei Izolda Ciuguianu care a devenit îngerul nostru păzitor "
RăspundețiȘtergereDacă dumneavoastră știți așa de bine programul de la grădiniță Samirei și cunoașteți cadrele didactice de acolo, vă rog frumos să îmi spuneți și mie, de ce colega Samirei, Adriana după aproape un an de activitate nu stă la masa de lucru? De ce nu are nici un progres? De ce pe Ionuț nu-l interesează ce se întâmplă în jurul lui? Ar trebui să știți că Samira a lipsit foarte mult de la grădiniță dar, totuși progresează și face acasă multe lucruri care la grădiniță nu au învățat-o de exemplu: când venim de afară și intrăm în casă Samira se dezbracă și se descalță singură. După ce mănâncă își pune singura farfuria în chiuvetă, își ia apă cu cana de la robinet și bea, se spală pe mâini singură iar când face baie se spală pe corp fără ajutor.
Este foarte ascultătoare și orice sarcină primește o execută.
Dacă știți sigur că aveți dreptate de ce nu v-ați dat numele?
Kristina fiind sigură pe ceea ce spune nu s-a dat anonimă.
Chiar dacă doamna Izolda nu lucrează personal zi de zi cu Samira, din cauza distanței care ne desparte îi voi mulțumi toată viața pentru că atunci când a fost la clasă Samira a avut progrese vizibile, ceea ce din păcate nu pot spune despre cei care au venit după. De când a plecat doamna Izolda, Samira nu a mai avut progrese la grădiniță ci doar în familie sub îndrumarea dânsei.
Doamna Izolda vine lunar ( în weekend ) pentru a mai lucra cu Samira și cu mine iar în restul timpului vorbim foarte mult la telefon , pe messinger și mi-a dat cărți, cursuri și informații despre această boala (autism). A lucrat și lucrează cu Samira prin mine și acest lucru se observă foarte bine în viața zilnică a fiicei mele.
Nu sunt omul care să las totul pe seama altcuiva și să aștept doar progresele fetiței mele ca alți părinți. Pe mine mă interesează foarte mult ca Samira să devină cu orice preț autonomă ( să se poată descurca singură pe viitor ), chiar dacă acest lucru cere sacrificii și multă muncă din partea echipei ( familie și terapeut ).
O recomand pe doamna Izolda cu cea mai mare încredere, ca terapeut tuturor părinților care au copii autiști și își doresc cu adevărat ca aceștia să devină autonomi.
Eu o respect și îi mulțumesc domnișoarei Adriana, care s-a implicat în această muncă cu acești copii speciali.
Îi mulțumesc domnului Willy care lucrează cu acești copii și se implică în această muncă și care a rămas omul în care personal mai am încredere.
Dar, partea cea mai grea a fost în mâinile doamnei Izolda și faptul că ea a fost singura care a lucrat foarte mult cu mine, a ajutat-o și o va ajuta pe Samira în viitor.
Cu cât Samira devine mai autonomă cu atât, tuturor celor din familie ne va fi mai ușor.