Sindrom Asperger = Autism înalt funcțional

     Acest sindrom face parte  din categoria tulburărilor pervazive de dezvoltare ca și sindromul autist. Sindromul Asperger se manifestă prin deteriorări  calitative în interacțiunea socială și există activități și preocupări stereotipe și restrânse, dar nu există întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a limbajului.
     Copiii cu sindrom Asperger încep să vorbească în jurul vârstei de 2 ani (vârsta la care se dezvoltă vorbirea în mod normal). Nivelul inteligenței acestor copii este normal sau superior normalului.
     Este o formă particulară de autism infantil care, constă într-o hiper-activitate intelectuală dublată de o trăire emoțională redusă care apare la copilul mai mare de 3 ani, accentuându-se în primii ani de școală.
     Manifestarea mai tardivă și păstrarea nealterată  a funcției de comunicare îl fac să se deosebească  esențial de autism, având un pronostic mult mai bun decât acesta.
     Părinții observă simptomele sindromului Asperger în momentul când copilul merge la grădiniță și constată că:
    - le displace schimbarea rutinei zilnice
    - nu au capacitatea de a fi empatici ( nu recunosc și nu pot relata emoțiile celor din jur )
    - nu recunosc limbajul sarcastic sau gluma
    - evita privitul în ochi
    - pot vorbi mult, în special despre un subiect favorit
   - poate fi preocupat de câteva lucruri pe care le stăpânește foarte bine (puzzle-uri, astronomie, scheme detaliate de proiectare, etc)
    - există posibilitatea să aibă o dezvoltare motorie întârziată și din acest motiv să învețe mai greu să folosească tacâmurile sau greutatea de a prinde o minge
    - poate să fie sensibil la lumină sau zgomote și să reacționeze exagerat sau nepotrivit
    - deține o capacitate de memorare foarte dezvoltată și poate reține cu ușurință formule (matematice, chimice, fizice), date de naștere sau numere de telofon
     Unele "calități" specifice sindromului Asperger precum capacitatea de concentrare și memoria excelentă pot crește substanțial șansele unei educații de succes ca adult.

Consiliere sau psihoterapie?

     Consilierea se adresează în special persoanelor sănătoase dar, care se află în dificultate - adică, trec prin momente de stres familial sau social, printr-un divorț, o boală, un accident, o depresie, îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur, sau sa faca fata unei  situații nefericite  Consilierul îl ajută pe client să controleze o situație de criză, îl  susține și asistă în găsirea unor soluții  corespunzătoare problemei cu care se confruntă. De regulă numărul ședințelor de consiliere este mai redus decât în cazul psihoterapiei.
     Psihoterapia este o formă de intervenție condensată și intensivă care urmărește ameliorarea capacităților de afirmare,  muncă și învățare ale unei persoane cu dizabilități în limita posibilităților sale intelectuale și fizice prin măsuri complexe și complementare de natură medicală, psihologică, pedagogică și socială pentru a satisface exigențele unui mediu de viață obișnuit.
     Există mai multe tipuri de terapii:
     - terapia ocupațională
     - terapia centrată pe client
     - terapia ABA (analiză comportamentală aplicată ) 
     - terapia de expresie
     - terapia prin joc ( ludoterapia )
     - terapia de timp liber
     - terapia prin muzica ( meloterapia )
     - terapia mediului, etc
     Psihoterapia abordează probleme  mai grave și din acest motiv se adresează clienților care au tulburări psihice mai serioase, iar relația psihoterapeut-client este utilizată sistematic în scopul de a obține din partea clientului modificări pozitive în modul de a gândi, a simți, și a se comporta.
     Succesul in psihoterapie depinde de urmatoarele:
     - vârsta copilului la intrarea în programul de terapie
     - gradul de implicare al familiei
     - potențialul copilului ( nivel cognitiv, abilități, stabilirea atenției, capacitatea de înțelegere a abstractului, evaluarea motricității fine și a motricității grosiere )
     - profesionalismul coordonatorului și a echipei ( acolo unde este cazul )
     - stabilirea planului terapeutic exact pe necesitățile clientului
       Trebuie știut că medicamentele nu tratează  tulburarea, ci pot trata probleme asociate precum depresia, anxietatea, impulsivitatea, etc.