Factorii de mediu precipită declanșarea bolii si este mai frecventă in cadrul grupurilor populaționale cu nivel socio-culturalo-economic mai ridicat.
Vârsta medie de debut este sub 40 de ani.
Cunoscută și sub numele de psihoză periodică este o boală care atinge cu predominanță sfera afectivității, manifestată prin accese periodice, recurente de manie sau melancolie (depresie ), urmate de regulă interfazic de echilibrare timică ( recuperare, in general completă ).
Boala evoluează ciclic, numai accese maniacale ori numai depresie (forme unipolare ) sau faze bipolare, bifazice (la majoritatea bolnavilor ). Durata episoadelor și a intervalelor este variabilă, accesele se pot remite și la 5 -7 luni. Chimioterapia scurtează semnificativ durata episodului iar remisiunile sunt mai îndelungate.
Episodul maniacal - poate debuta brusc, exploziv sau poate fi precedat de simptome prodromale, de obicei același la fiecare bolnav ( simptom semnal ) tulburări digestive, tulburări respiratorii, mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială si euforică, atitudine amicală,tulburări psihice, indispoziție, labilitate motorie,râs zgomotos, euforie, logoree, atenție deficitară, probleme de concentrare, iar memoria și imaginația sunt suprasolicitate. Bolnavul se mișcă permanent, vorbește încontinuu, hiperactivitate dezordonată, abordează un familiarism jenant in relațiile cu necunoscuții din jur,are tendință spre glume obscene, divagații, fugă de idei ce reflectă dezorganizarea din gândirea maniacalului
Fuga de idei efervescentă poate genera incoerență prin scăderea corelațiilor logice.Atenția spontană este exagerată în defavoarea atenției de concentrare și a tenacității .
Conținutul ideativ este parazitat de idei delirante de grandoare, invenție, îmbogățire, erotice. Starea de exaltare afectivă se manifestă în plan instinctual prin excitație erotică până la obscenități, exhibiționism, masturbație, hipersexualitate. Instabilitatea afectivă determină trecerea de la euforie și bucurie la mânie și agresivitate până la paroxism ( furia maniacală)
Tabloul psihic este completat de simptome de natură somatică așa că maniacalii se alimentează superficial, au un metabolism bazal crescut, scad în greutate sunt tahicardici și au tranzitul gastrointestinal accelerat. Femeile prezintă pe toată durata accesului maniacal, amenoree.
Subliniez că examenul neurologic este normal.
Depresia endogenă ( psihotică ) - episodul depresiv ( melancolic) - poate surveni imediat sau după un interval de la remisiunea accesului maniacal ori a altui acces depresiv.
Tabloul clinic al depresiei endogene este la polul opus maniei și se caracterizează prin depresie majoră,, inhibiție in sfera afectiv-instinctuală, inhibiție psihomotorie și lentoarea ritmului ideativ.
Depresia psihotică e trăită ca o stare afectivă de intensă încărcătură negativă și ca o durere morală profundă. Debutul episodului depresiv poate fi brusc sau lent precedat de insomnii severe mai ales în a -II-a parte a nopții , cefalee, cenestopatii multiple și neplăcute, inapetență, dispoziție tristă, sărăcire ideativă, abulie, pierderea motivației și a inițiativei.
Tonalitatea vocii este scăzută, monotonă, rară, cu răspunsuri monosilabice.
Corespunzător inhibiției psihotice se observă o adâncă durere morală, atenția și memoria îi sunt orientate predominant spre stările și trăirile sale interioare axate pe momente afective negative ale existenței sale.
Frecvent apar idei delirante cu un conținut depresiv, autoacuzator ( se simte vinovat de toate nenorocirile persoanelor din anturaj și din lume ), negarea lumii, negarea vieții proprii și a propriului corp, îți reproșează că nu-i poate iubi pe cei din jur, că nu poate participa la viață ( anestezie afectivă ) și resimte o impresie penibilă de neputință și autodepreciere (durere morală ), dezgustul fată de viață, dorința și căutarea morții sunt constant întâlnite.
Suicidul este căutat obsedant, poate fi realizat lent prin refuzul alimentar ori survine brusc ( raptus suicidar )
prin defenestrare, înec, împușcare, strangulare sau otrăvire. Uneori actul suicidar este abil pregătit și disimulat (simularea ameliorării pentru a fi externat, acumulare de medicamente până la doza toxică)
Riscul suicidar este maxim în perioada convalescenței (coada depresiei ) când și-a redobândit inițiativa și capacitatea de decizie. Sinucigașul este o ființă ambivalentă fiindcă dorește să moară și să supraviețuiască în același timp.Tentativa de autoliză este un strigăt disperat de ajutor.
De multe ori, pacientul depresiv avertizează anturajul direct sau indirect asupra intențiilor sale suicidare.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere