Autismul nu e o deficiență – e o supercapacitate mentală

 

Unele dintre tratamentele actuale pentru autism implică stimularea activității neuronale – după un studiu recent, se pare însă că tocmai de așa ceva n-au nevoie autiștii. Creierul lor produce, în medie, cu 42% mai multă informație decît mințile celorlalți.

Un studiu nou a descoperit că mintea unui copil autist produce, în medie, cu 42% mai multă informație în starea de odihnă decît creierul unui copil neautist.
Această hiperactivitate ar explica de ce autiștii se retrag în lumea lor interioară și devin detașați social.
Roberto Fernández Galán, unul dintre autorii studiului, a explicat: Rezultatele noastre sugerează că autiștii nu sînt interesați în interacțiuni sociale deoarece creierele lor genereaază mai multă informație, ceea ce explică introspecția.
Studiul sprijină o teorie din 2007 numită Teoria Lumii Intense. Aceasta spune că autismul nu e un deficit mental ci o supraîncărcare mentală. Copiii autiști încearcă să controleze aceasta izolîndu-se de lumea exterioară. Autismul ar putea fi descris ca hiper-percepție, hiper-atenție și hiper-memorie.
De obicei, se consideră că autiștii sînt lipsiți de empatie – noua teorie spune că de fapt aceștia sînt super-sensibili. Autiștii par neinteresați de ceilalți oameni, în realitate primesc prea multă informație de la ceilalți și încearcă să o blocheze.
Studiul făcut de echipa lui Galán a fost publicat în Frontiers in Neuroinformatics și examinează date culese de la copii autiști și non-autiști prin intermediul magnetoencefalografiei, măsurarea curenților electrici din creier. Mințile acestora au fost examinate în momente de pauză de la stimulii externi.
Prin compararea celor două categorii, neurocercetătorii au concluzionat: Producția excesivă de informație în absența stimulilor exteriori relevanți sau a atenției la exterior arată diferențele cognitive dintre indivizi cu și fără autism.
Autorii studiului cred că rezultate similare vor fi obținute cînd vor analiza și creierele subiecților schizofrenici.
Sugestia e că tratamentul prin stimulare nu e cel mai potrivit pentru autiști, aceștia ar trebui să fie într-un mediu calm. Markram, autorul Teoriei Lumii Intense, spune că: un autist e un individ cu capacități remarcabile, cu percepție, atenție și memorie mai intense decît ale celorlalți. Într-un mediu calm, aceste capacități ar putea străluci așa cum merită.





SURSA:  http://totb.ro/autismul-nu-e-o-deficienta-e-o-supercapacitate-mentala/

Personalități alternante ( Personalități multiple )

                           

                      
      Vechii greci apreciau că simptomele erau determinate de suferința uterului ( hystero=uter). Crizele isterice se dezlănțuie secundar unor condiții stresante.

      În dedublările isterice de personalitate și în coexistențele de personalități multiple au fost descrise cazuri în care se observă alternanțe mai mult sau mai puțin regulate cărora li se aplică această sintagmă. 

     Găsim stări  alternante în dezordine a personalității - paranoide

                                                                                         - schizoidă

                                                                                         - schizotipală

                                                                                         - antisocială

                                                                                         - disocială

                                                                                         - instabil-emotivă

                                                                                         - de tip impulsiv

                                                                                         - de tip borderline

                                                                                         - obsesiv-compulsiv

                                                                                         - de tip evitant

                                                                                         - narcisică

                                                                                         - de tip pasiv/agresivă

     Caracteristici diferențiale – personalitate, inteligență, caracter, temperament șicunoștințe

    Cadre comportamentale profund ancorate și de durată  care se manifestă prin răspunsuri inflexibile la un număr mare de situații sociale. Ele reprezintă o deviație extremă sau mai puțin semnificativă a modului în care într-o cultură dată individul percepe, gândește, simte și inter-relaționează cu alții. Astfel de comportamente tind să fie stabile și cuprind diverse arii ale comportamentului  și a funcționării psihice. Sunt adesea, dar nu întotdeauna însoțite de disconfort subiectiv și de o tulburare de grad variat în modul de funcționare socială.

     Un mare număr de cercetări genetice au documentat constant apariția unei corelații între nivelele enzimei monoaminooxidază și astfel de caracteristici ale personalității, cum sunt căutarea senzaționalului, evitarea monotoniei și agresivitatea manifestă.

     Există factori organici prezenți în copilărie precum tulburările cerebrale minore (MBD) sau tulburările de atenție (ADHD).

     Alți factori ar putea fi  abuzurile fizice și sexuale suferite în copilărie cât și lipsa atașamentului între copil și părinții săi.

     Crizele survin  la personalitatea structurată dizarmonic, caracterizată de :

     - imaturitate afectivă, infantilism al gândirii și labilitate emoțională

     - egocentrism

     - dependență afectivă "sugativă afectivă"

     - teatralism, excesivă dramatizare, erotizarea raporturilor sociale și exhibiționism

     Crizele de isterie apar întotdeauna ziua și numai în public (crize declanșate psihogen).

     Bolnavul cade spectaculos, alege locul unde se va prăbuși teatral și nu se rănește 

(evitarea conștientă a traumatizării).

     În general rămâne conștient și are parțial păstrată memoria celor petrecute( percepe ce se petrece în jur sau numai parțial), ca într-o stare crepusculară.

     Nu există o fază tomico-clonică tipică. Apare tremurătura întregului corp, apoi incurbarea corpului în arc (opistotonus isteric). Toată criza constă într-o agitație caricaturală prelungită. Nu apare relaxarea sfincteriană.

     Nu își mușcă limba și nu face "spume la gură". Nu prezintă cianoză. Pupilele sunt reactive la lumină iar bolnavul se opune la deschiderea ochilor.

     Absența reflexelor patologice. În criza isterică post-critică prezintă fază depresivă cu accese de plâns. 

    Durata crizei de isterie este variabilă de la câteva minute până la ore.

     IMPORTANT !!!

     Nu se susține bolnavul.

     Nu se crează agitație în jurul lui și se îndepărtează publicul spectator. 

     Se transportă bolnavul într-o încăpere liniștită. 

     Se distrage atenția pacientului de la preocuparea sa asupra crizei.

     Se antrenează bolnavul în activități relaxante.

     Se reduc situațiile conflictuale și factorii de stres.

     

      Sindrom  X  fragil


     Este o anomalie cromozomială al cărei fenotip este caracterizat de apariția dismorfiilor somatice și un retard mental. Analiza citogenetică arată o constricție a segmentului terminal al brațului lung al cromozomului X atins și această regiune fragilă se poate rupe cu ușurință.
     Expresia acestei anomalii în culturi de țesuturi este accentuată de o  deficiență în folați și alte modificări ale mediului de cultură. Fenotipul caracteristic devine aparent numai după pubertate și se exprimă la aproximativ 80 % din bărbați ți la 35% dintre femeile purtătoare ale unui singur cromozom X patologic.
     Mama băiatului este întotdeauna purtătoarea anomaliei.
     Stigmatele comportă un macroorhitism la bărbați, posibil ovare mai mari la femei, un prognatism și urechi mari. Craniul este alungit (dolicocefalie), retardul mental este de obicei ușor sau moderat și se asociază cu distrofie si uneori cu ecolalie.
     Asocierea sindromului X fragil  și autismului a fost estimată la 10-15 %
     Disfuncționarea  (FMR-I )acestei gene survine cel mai adesea ca urmare a unei succesiuni de modificări și mult  mai rar ca urmare a unei singure mutații.
     Susceptibilitatea de dezvoltare a acestei succesiuni de modificări este căpătată in timpul meiozei ca o premutație a liniei germinale.Repetițiile se acumulează la fiecare generație, ceea ce explică din ce în ce mai mult frecvența simptomelor în generațiile succesive în interiorul unei aceleiași familii.
     Expresia clinică necesită depășirea unui prag de aproximativ 60-79 triplete repetate iar expresia clinică de 100 % cu 90-200 repetiții.
     Tratamentul cu folați nu a fost validat.

RETT Syndrome - Turbulence from the Autism specturum

The RETT Syndrome almost exclusively affects girls and after some genetical research, the anomaly has been isolated on the X chromozome. This was describe for the first time by a viennese neuro-pediatrician in 1966, Andreas Rett, as a cerebral autrophy with hyperammonemia at girls. It was not recognized utill later in 1983 by publishing some observed cases in Portugal, Sweden and France.

If you observe the girl not walking normally, if she doesn't express herself verbally, is she doesn't play almost at all, if she becomes absent, or doesn't remember something that up untill that moment she could do fine. Also, to draw more attention, if you will see weird movement of the hands, like they would like to draw attention to the fact that there is something wrong. If, after a period of normality, the child's evolution stops or regresses, if she loses motility handling, if the cranial perimeter slows down it's growth, if the manual practical skills shifts simultaneosly with the appearence of some stereotypical hand movements (curl, rotation, rubbing the mouth wih the hands, or the "washing hands" movement). If the expressive and receptive is affected with the existing losses, as well as a loss of interest twoards toys as well as a social plan loss. If problems appear in coordonating the trunk movements and in walking ( balanced walking, unsteady, rigid). If muscular hypotonia appears, or if scoliosis apears, cifoscoliosis, and later on a more pronounced spastical rigidity at the inferior members. Cognitive deterioration will gradually install, cognitive deficiency has different degrees of severity.in addition to these factors there will be some that are more visible like: irregulated breathing, hyperventilation, permanent failiure i controling the sphincter, the lack of an adequate method of chewing, protusionmof the tongue, an unusual EEG.

In 50% of the cases there will be seizures within the RETT Syndroke that will appear before the age of 8.

This affection has a genetical origin where the MECP2 genes of the X chromozome are afected.

Normal interventions are made by using speech, ocupational therapy, music therapy, psychotherapy. Medical treatemnt is good in fighting convulsion, agitation related with breathing turbulances, sleep related problems, osteoporosis. Recomended for eating disorders is a hyper-caloric diet rich in carbohydrates and fat.

Normal evolution indicators from 0 to 36 months

Age	Cognitive Abilityes	Comunication	Movement and PAF	Social Affectiveness
Birth - 3 months	Responds to sounds, follows the movement of the hand with his eyes, he looks at persons and objects	Makes sounds and smiles at the mothers voice	Movement of the arms and legs, grasping objects, opening mouth to breast feed or to formula bottles	He likes to be held in the arms. Makes short visual contact while breast fed.
3 to 6 months	Can differ family members from strangers.	Turns his head to sounds, presents variated cry's and vocal adression to the person he is "talking" to	He is able to sit while being supported and keep his head straight, can shift objects from one hand to the other and he hits objects while playing	Observes strangers, can differ pleasure from unpleasant.
6 to 9 months	Responds to his name and ikktates new gestures	Tryes to use silables without sense and uses his voice to atract attention	He is able to sit by himself, can drink water out of a cup by himself, claps, can "walk on four feet"	Makes a difference between affective speach and aggresive speach. He has fun with other kids and plays with them.
9 to 12 months	Sudies images from a book and can move to a desired object and play with it. He can play simple games.	Imitates new words. Waves "hello" and stops when he is told.	Drinks from a cup and eats with his hand. Walks using objects next to him. Smears using a pencil or a	Laughs while he is playing and has a favourite toy. Responds to the adults mood shifts
12 to 18 months	Points to an object he wants, imitates new sound and gestures	Understands simple comands, starts using words and nods his head when he does not want something	Moves independently, goes up and down the stairs with help. He constructs using cubes or legoes	Feeds the pupet. Hugs at command and repeats an action.
18 to 24 months	Is able to identify parts of his body and poit to them in a book.	Refers to himself using his name and uses 2 words in order to describe an object.	Can undress with help. Grabs objects with 2 fingers, jumps, pushes objects and can turn the pages of a book	Cryes when his parents are leaving and he pays attention to other children.
24 to 36 months	Can recognize himself in the mirror, counts to ten and he can fix objects toghether	Can make 3 word sentences and can do 2 simultaneous tasks.	Draws lines, kicks and throws the ball, can feed himself with a spoon.	Initiates the game, waits for his turn and plays ... Avoids dangerous situations.

Asperger Syndrome - Higly funcional Autism

This syndrome is part of the window still disorders as well as the autism syndrome. The Asperger syndrome is manifested through qualitative damage in social interaction and there are activities and preocupation that are stereotypical and small, but there is no delay in the cognitive evolution of language.

Children with the Asperger syndrome start talkin around the age of 2 (the same age where all the children start to develop their language). The level of intelligence of these children are normal or above normal.

This is a particular form of infantile autism which consists in a intelectul hyper-activity doubled by reduced emotions which apears at children that are older than 3, evolving in the firs years of school.

More tardy manifestation and keeping an unaltered funcion of comunication makes them essencialy differenciate themselves from autism, havin a better procnostic than them.

Parents observe the simptomes of the Asperger syndrome when the child goes to kindergarten and realize that:

• they dislike the daily routine changes
• they do not have the capacity to feel emphaty(they do not reconize and can not relate the emotions of those around)
• they do not recognize sarcastic speaking or jokes
• avoid eye contact
• can speak a lot, especially about a favourite subject
• can be procupyed with things that they are very good at(puzzles, astronomy, detailed project sketches, etc.)
• there is a posibility that the motility evolution could be delayed thus they may have problems handleing a spoon or grabbing a ball
• can be sensitive to light or noise and can over react because of this
• has a very well developed memory and can easy remember things(mathematical, chemical or physical formulas), birth dates or phone numbers.

Some "qualities" of the Asperger syndrome like good memory or the ability to concentrate can substancially increase the chances of a succesful education as an adult.

Counseling or Psychotherapy

Counseling adresses to healthy people that find themselves in a dificult situation suc as goin through family or socialy stressful situations, through a divorce, a disease, an accident, a depression or that just want to improve their relationships with those around them or to deal with an unfortunate incident. The Counselor assists the client in order to control a crisis situation, he sustains him and helps him find a coresponding solution to the problem at hand. Normaly the number of meetings is more reduced than in the case of Psychotherapy

Psychotherapy is a form of condensed and intensive intervention that seeks to improve affirmation abilities, work and teaching of a person with disabilities within the limits of his mental and physical capacity through complexe and complementary measures of medical, psychological, pedagogical and social nature in order to satisfy the requirements of a normal life envirnoment.

There are many types of therapy such as:

• Occupational therapy
• Client centered therapy
• ABA therapy
• Expression therapy
• Therapy through games (Ludotherapy)
• Free Time therapy
• Music therapy
• Envirnoment therapy, etc

Psychotherapy approaches more serious problems and for this reason it adresses to people that have great psyhical disorders and the therapist - client relationship is used systematicaly in order to gain positive modifications in the client's way of thinking, feeling and acting.

Succes in psychotheraphy depend on these factors:

• the age of the child when entering the program
• the family's level of involvement
• the child' potential ( cognitive level, abilities, attention span, the ability to understand abstract things, the ability to differ fine from rough motility)
• the professionalism of the team leader (when needed)
• setting the therapeutical plan exactly on the needs of the client

Also there is a given fact that medicine does not treat the disorder, instead it can treat associated problems such as depression, anxiety, impulsivity, etc.

Samira 5 years old

After 4 months of ABA therapy with Samira (october 2009 was the moment I met Samira and started working with her), she made visible progress, although she is in a severe and nonverbal state, we did it! She did not know how to wash her teeth, or eat by herself, she was wearing pampers, etc. Parents who have such children know the situation very well. I continue to work with Samira even now, with progress of course. The girl's daughter has also gotten involved and we are working toghether, a very strong team with great results.

Alex is a boy with a slight mental deficiency associated with myopia and ADHD, which is integrated in normal school programs, we are doing therapy together with visible progress in class and at home. He is paying more attention in class, also he is focusing more on tasks, and feels more appreciated at home as well as in class.

Tulburare afectivă bipolară ( TAB ), Psihoza maniaco - depresivă ( PMD ), Psihoză endogenă

     PMD sau TAB se include în cadrul afecțiunilor de tip endogen la care este dovedită ereditatea. Psihoza bipolara se pare ca rezultă din alterarea unei gene autosomale majore, în  timp ce depresia de tip monofazic este multifactorială. Unele studii au depistat enzima tirozin hidroxilaza - codificată pe cromozomul 2 drept marker genetic
     Factorii de mediu precipită declanșarea bolii si  este mai frecventă in cadrul grupurilor populaționale cu nivel socio-culturalo-economic mai ridicat.
     Vârsta medie de debut este sub 40 de ani.
     Cunoscută și sub numele de psihoză periodică este o boală care atinge cu predominanță sfera afectivității, manifestată prin accese periodice, recurente de manie sau melancolie (depresie ), urmate de regulă interfazic de echilibrare  timică ( recuperare, in general completă ).
      Boala evoluează ciclic, numai accese maniacale ori numai depresie (forme unipolare ) sau faze bipolare, bifazice (la majoritatea bolnavilor ). Durata episoadelor și a intervalelor este variabilă, accesele se pot remite și la 5 -7 luni. Chimioterapia scurtează semnificativ durata episodului iar remisiunile sunt mai îndelungate.

     Episodul maniacal - poate debuta brusc, exploziv sau poate fi precedat de simptome prodromale, de obicei același la fiecare bolnav ( simptom semnal ) tulburări digestive, tulburări respiratorii, mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială si euforică, atitudine amicală,tulburări psihice, indispoziție, labilitate motorie,râs zgomotos, euforie, logoree, atenție deficitară, probleme de concentrare, iar memoria și imaginația sunt suprasolicitate. Bolnavul se mișcă permanent, vorbește încontinuu, hiperactivitate  dezordonată, abordează un familiarism jenant in relațiile cu necunoscuții din jur,are tendință spre glume obscene, divagații, fugă de idei ce reflectă dezorganizarea din gândirea maniacalului

     Fuga de idei efervescentă poate genera incoerență prin scăderea corelațiilor logice.Atenția spontană este exagerată în defavoarea atenției de concentrare și a tenacității . 

     Conținutul ideativ este parazitat de idei delirante de grandoare, invenție, îmbogățire, erotice. Starea de exaltare afectivă se manifestă în plan instinctual prin excitație erotică până la obscenități, exhibiționism, masturbație, hipersexualitate. Instabilitatea afectivă determină trecerea de la euforie și bucurie la mânie  și agresivitate până la paroxism ( furia maniacală)

    Tabloul psihic este completat de simptome de natură somatică așa că maniacalii se alimentează superficial, au un metabolism bazal crescut, scad în greutate sunt tahicardici și au tranzitul gastrointestinal accelerat. Femeile prezintă pe toată durata accesului maniacal, amenoree.

     Subliniez că examenul neurologic este normal.

     Depresia endogenă ( psihotică ) - episodul depresiv ( melancolic) - poate surveni imediat sau după un interval de la remisiunea accesului maniacal ori a altui acces depresiv.

     Tabloul clinic al depresiei endogene este la polul opus maniei și se caracterizează prin depresie majoră,, inhibiție in sfera afectiv-instinctuală, inhibiție psihomotorie și lentoarea ritmului ideativ.

     Depresia psihotică e trăită ca o stare afectivă de intensă încărcătură negativă și ca o durere morală profundă. Debutul episodului depresiv poate fi brusc sau lent precedat de insomnii severe mai ales în  a -II-a  parte a nopții , cefalee, cenestopatii multiple și neplăcute, inapetență, dispoziție tristă, sărăcire ideativă, abulie, pierderea motivației și a inițiativei.

     Tonalitatea vocii este scăzută, monotonă, rară, cu răspunsuri monosilabice.

    Corespunzător inhibiției psihotice se observă o adâncă durere morală, atenția și memoria îi sunt orientate predominant spre stările și trăirile sale interioare axate pe momente afective negative ale existenței sale.

     Frecvent apar idei delirante cu un conținut depresiv, autoacuzator ( se simte vinovat de toate nenorocirile persoanelor din anturaj și din lume ), negarea lumii, negarea vieții proprii și a propriului corp, îți reproșează că nu-i poate iubi pe cei din jur, că nu  poate participa la viață ( anestezie afectivă ) și resimte o impresie penibilă de neputință și autodepreciere (durere morală ), dezgustul fată de viață, dorința și căutarea morții sunt constant întâlnite.

     Suicidul este căutat obsedant, poate fi realizat lent prin refuzul alimentar ori survine brusc ( raptus suicidar )

prin defenestrare, înec, împușcare, strangulare sau otrăvire. Uneori actul suicidar este abil pregătit și disimulat (simularea ameliorării pentru a fi externat, acumulare de medicamente până la doza toxică)

     Riscul suicidar este maxim în perioada convalescenței (coada depresiei ) când și-a redobândit inițiativa și capacitatea de decizie. Sinucigașul este o ființă ambivalentă  fiindcă dorește să moară și să supraviețuiască în același timp.Tentativa de autoliză este un  strigăt disperat de ajutor.

     De multe ori, pacientul depresiv avertizează anturajul direct sau indirect asupra intențiilor sale suicidare.

     

   

Diagnosticare și denumiri în autism

   Întâlnirea mea cu o mămică a unui băiețel diagnosticat cu autism m-a determinat să afișez această postare. Mi-a povestit, că aproape doi ani a fost la diverși medici și toți au  încercat să o convingă că băiatul are întârziere de limbaj pentru că nu vorbește, sau că e timid și nu se joacă cu alți copii, sau că e normal să îi placă o mâncare mai mult că doar toți avem o mâncare preferată.
   A ajuns la clinica din Cluj unde, i s-a pus diagnosticul de autism. După uimirea aflării diagnosticului și a unor lămuriri sumare date de către medic despre autism a urmat șocul cel mare. Etapa cea mai cruntă după diagnosticare în care nu știi ce trebuie făcut, cui anume să te adresezi, cine te poate ajuta ca să-ți ajuți copilul, unde și la cine trebuie să mergi să te poată susține, îndruma și încuraja.
   Mămica băiețelului mi-a spus aproape plângând (retrăind momentele atunci când îmi povestea) că n-a mâncat și nu a dormit trei zile din momentul aflării diagnosticului ci doar a plâns, s-a auto-învinovățit, se întreba de ce copilul meu?, de ce mie?, ce fac acum? etc, etc.
   Așa că, din experiențele întâlnite și trăite de alte persoane putem să învățăm, să ne susținem  unii pe alții,  să colaborăm împreună, să ne împărtășim adevărate lecții de viață ca să ne ajutăm copii și familia.
   Un copil cu autism nu este nici handicapat, nici nebun și nici schizofrenic ci este un copil special, un copil diferit care are nevoie de ajutor pe care terapeutul și familia ( tutore, aparținător, bunic, mamă, etc) formând o echipă îl aduc la nivelul de a deveni și de a fi autonom ( adică, de a-și putea satisface nevoile esențiale ).
    Să nu uităm faptul că acești copii au nivele de inteligență pe anumite domenii peste medie dar nu știu să se îmbrace sau să-și lege șiretul la pantofii de sport dacă nu-i învățăm.


Diagnosticarea și evaluarea

    Diagnosticarea se face de către medicul  pediatru, de către medicul de familie care ar trebui să-i îndrume către un specialist în probleme TSA (tulburări din spectrul autist) sau o echipă multidisciplinară formată din psiholog, terapeut, logoped, psihoterapeut iar acolo unde e necesar chiar și kinetoterapeut. Recomandarea se face de regulă de către pediatrul copilului.
   Evaluarea poate fi făcută prin examinarea copilului, prin teste de comportament și comunicare, dezvoltare mintală și motorie, abilități vizuale, teste de inteligență, evaluări fizice și neurologice. Se pot face de către terapeut și/sau psiholog.
   Intervenția timpurie este cel mai important factor în programul terapeutic .  Când obținem  un diagnostic sigur și clar e foarte important să începem cât mai repede terapia .


Denumiri  întâlnite

   - autism
   - autism infantil
   - elemente autiste
   - sindrom Aspenger
   - sindrom autist
   - psihoză infantilă
   - sindrom Kanner
   - tulburare de atașament
   - tulburare dezintegrativă a copilăriei ( CDD ) sau sindromul Heller
   - tulburare Rett sau sindrom Rett
   - tulburare de spectru ( tip ) autist ( TSA )
   - tulburare pervazivă ( globală ) de dezvoltare ( PDD ) sau autism atipic

   Sunt convinsă că informațiile de care să vă folosiți le veți găsi cu siguranță aici.
    Vă  aștept cu interes părerile și temele de abordat.
   Dacă aveți nevoie de susținere și îndrumare apelați cu toată încrederea  pentru că orice zi în care nu solicitați ajutor pentru copilul dumneavoastră e o zi pierdută.
   Copilul crește iar la un moment dat s-ar putea să nu mai puteți face față.  Iar faptul că poate vă e jenă de vecini , prieteni și cunoscuți că aveți un copil special nu vă aduce nici un favor.

  

Indicatori pentru dezvoltare normală de la 0 - 36 luni

Vârsta	Abilități cognitive	Comunicare	Motricitate și FAP	Socio - afectiv
Naștere – 3 luni	Răspunde la sunete, urmărește cu ochii mișcările mâinilor, se uită la persoane și obiecte.	Scoate sunete și zâmbește la vocea mamei.	Își mișcă mâinile și picioarele, apucă obiecte, deschide gura la sân sau sticla cu lapte.	Îi place să fie ținut în brațe. Are scurt contact vizual când e hrănit.
3 – 6 luni	Deosebește membrii familiei de străini.	Întoarce capul după sunete, prezintă plâns variat și adresare vocală spre persoana cu care "vorbește".	Stă în șezut sprijinit, menține capul drept, trece obiecte dintr-o mînă in alta și lovește obiectele în joacă.	Observă străinii. Arată plăcerea de neplăcere.
6 – 9 luni	Răspunde la nume și imită gesturi simple.	Silabisește fără sens și folosește vocea pentru a atrage atenția.	Bea din cană fără ajutor, bate din palme, stă singur în șezut și „ merge in patru labe”.	Face diferență între vorbirea afectivă și cea dojenitoare. Se bucură cu alți copii și se joacă cu ei.
9 - 12 luni	Privește imaginile dintr-o carte, se deplasează până la obiectul dorit și se joacă jocuri simple.	Imită cuvintele noi Face cu mâna „ceau” și se oprește când i se spune.	Bea din cană și mănâncă folosind mâna. Merge ținându-se de obiectele din jur. Mâzgălește cu pensula sau creionul.	Râde în timp ce se joacă și are o jucărie preferată. Răspunde la schimbările de dispoziție ale adultului.
12 – 18 luni	Arată un obiect pe care îl dorește, imită gesturi și sunete noi.	Înțelege comenzi simple, incepe să folosească cuvintele și da din cap atunci când nu dorește ceva.	Merge independent, urcă și coboară scările cu ajutor. Construiește din piese lego și din cuburi.	Hrănește păpușa. Îmbrățișează la cerere si repetă o acțiune.
18 – 24 luni	Își identifică părțile corpului și arată imaginile dintr-o carte.	Se referă la persoana lui cu numele propriu și folosește două cuvinte pentru a descrie o acțiune.	Se dezbracă cu ajutor. Apucă obiectele cu două degete, sare, împinge obiecte și dă paginile unei cărți	Plânge când părinții pleacă și e atent la alți copii.
24 – 36 luni	Se recunoaște în oglindă, numără până la zece și face incastre.	Folosește propoziții din 3 cuvinte și indeplinește două sarcini date simultan.	Desenează linii, lovește și aruncă mingea, și se hrănește singur cu lingura. Controlul sfincterian format.	Inițiază jocul, își așteaptă rândul și se joacă de-a...... . Evită situațiile periculoase.

Sindrom Rett - tulburare din spectrul autist

Sindromul Rett afectează aproape în exclusivitate fetele și dupå cercetåri  genetice, anomalia a fost izolatå pe cromozomul X. Aceastå fost  descriså pentru primadată în 1966 de un neuropediatru vienez, Andreas Rett, ca atrofie cerebralå cu hiperamoniemie la fete. Nu a fost  recunoscutå decât câțiva ani mai târziu (1983)
prin publicarea unor cazuri observate în Portugalia, Suedia și Franța
Dacă observați că fetița nu mai merge așa cum ar trebui,  nu se mai exprimă verbal, nu se mai joacă aproape deloc, devine  absentă,  nu mai ştie ceva ce până atunci a ştiut să facă foarte bine. Mai atrag atenţia şi unele mişcări mai ciudate ale mâinilor sale, ca şi cum el însuşi ar vrea să-ţi atragă atenţia că ceva nu e în regulă.
Dacă după o perioadă de  normalitate, evoluția copilului stagnează sau regresează,  perimetrul cranian încetinește in creștere,  pierde din  îndemânările motorii, a aptitudinilor manuale practice concomitent cu apariția unor mișcări stereotipe ale mâinilor ( răsucire, rotație,  frecare a mâinilor în jurul gurii sau de „spălat mâinile”). Este  afectat  limbajului expresiv și receptiv cu pierderea achizițiilor deja făcute, pierderea interesului pentru jucării,precum și o  pierdere în plan social.  Apar probleme şi în coordonarea mişcărilor trunchiului şi a mersului ( mersul  balansat, inconstant, rigid). Apare  hipotonia musculară, se instalează scolioza, cifoscolioza, iar mai târziu o rigiditate spastică mai pronunţată la nivelul membrelor inferioare. Se instalează treptat şi deteriorarea cognitivă, deficitul cognitiv având grade diferite de severitate. La toate acestea se mai adaugă şi alte trăsături vizibile de genul: respiraţie neregulată, hiperventilaţie, eşec permanent al controlului sfincterian, lipsa unui mod adecvat de a mesteca, protuzie a limbii, un EEG neobişnuit.
În  50% din cazurile de sindrom Rett apar crizele epileptice, cu debut înainte de 8 ani.
Această afecţiuneare are origine genetică unde genele MECP2 la nivelul cromozomului X este afectat.,
 Recuperarea  este minimă dar se  observa mici progrese. 
 Intervenția se face prin  logopedie, terapie ocupațională, meloterapie, psihoterapie. Tratamentul medicamentos e eficient în controlul convulsiilor, agitației asociată tulburărilor respiratorii,  probleme legate de somn, osteoporoză.Indicată pentru tulburările alimentare este o dietă hiper-calorică, bogată în hidrocarbonați și grăsimi.

Sindrom DOWN (mongoloism sau trisomia 21 )

     Sindromul Down este o afecțiune genetică cromozomială caracterizată prin dismorfie particulară, întârziere in dezvoltarea psihică și aberație cromozomiala ( trisomia 21).
     Sindromul Down este responsabil de aproximativ 1 % din toate alienările mentale. Mamele de vârstă mai înaintată au un risc mai mare  de a avea copii trisomici decât mamele tinere. Vârsta medie a mamei în momentul nașterii unui copil trisomic este de 37 ani.
     Importanța retardului mental este variabilă, de la moderat la sever. Bolnavii au dismorfie facială și o talie mică. Multe din semnele sindromului Down sunt identificabile din perioada noenatală. Capul este rotund și mic iar fruntea înclinată. Urechile sunt ovale, au o implantare joasă, cu lobuli mici. Ochii sunt ușor înclinați în sus și în afară din cauza unui epicantus median care acoperă parțial unghiul fantei palpebrale. Creasta nazală este insuficient dezvoltată. Gura are tendința să rămână întredeschisă  cu limba adesea mărită de volum, fisurată profund și în protracție.Irisul este sediul unor mici puncte cenușii-albe de depigmentație ( petele Brushfield ).
Mâinile sunt largi și scurte iar în anumite cazuri pot fi prezente forme de cataractă și cardiopatii congenitale.
     Mai mult de jumătate din cei cu Down trăiesc 50 de ani. Aproximativ 13 % din populația cu Down trăiesc până la 68 ani.Oricum, un copil cu Down are o speranță de viață mai mică decât media.
     Cei cu sindrom Down  pot genera probleme de sănătate asociate - platfus, constipație, miopie, cataractă, ambliopie ( ochi leneși ), colon inflamat, defect cardiac, diabet ,etc
     În regiunea distală a brațului lung al cromozomului 21 se găsește gena responsabilă de sindromul Down
( trisomia 21 sau mongoloismul ) și tot pe același braț se găsește gena proteinei amiloide. În aproximativ 5% dintre cazurile cu Sindrom Down, este prezentă o translocație între cromozomii 21 și 14.
     De obicei persoanele afectate sunt fenotipic normal, deși au 2n = 45. Purtătorii prezintă un cromozom normal 14, un cromozom normal 21 și un cromozom translocat 14/21. În meioză aceste persoane produc  6 tipuri de gameți cu frecvență egală. În urma fecundării rezultă 3  tipuri de zigoți neviabili ( monosomic 14 , monosomic 21 și trisomie 21 ) și  3 tipuri de zigoți viabili ( 2n = 46 normal , 2n = 46 sindrom Down prin translocație - purtător al translocației 2n = 45 ).

Viața Samirei

    Samira s-a născut la data de 30 august 2004, fără probleme la naștere. S-a născut pe cale naturală, la 38 de săptămâni și a fost sănătoasă din punct de vedere medical.
     Până la  un an și jumătate nu a stat în șezut, nu vorbea cum ar fi trebuit să facă un copil la această vârstă. A supt la piept până la 3 ( trei ) săptămâni după care nu a mai vrut și a trecut pe lapte praf.
     La vârsta de 2 ( doi ) ani, când am observat că nu evoluează cum trebuie, am mers la medicul de familie și am cerut o trimitere la neurologie infantilă, iar de acolo la psihiatrie pediatrică și i s-a pus diagnosticul de autism și retard sever mental.
     Eu, nu știam mare lucru  despre aceste afecțiuni. Am hrănit-o ( doar lapte praf cu biberonul ) cu mare greutate și am făcut ce a vrut ea așa că, a început să meargă în picioare la vârsta de 2 (doi ) ani și 8 (opt ) luni doar prin casă, pentru că atunci  când ieșeam afară și o lăsam din brațe ca  să meargă pe jos începea să țipe și să se automutileze (se lovea cu pumnii peste frunte și în picioare sau se  lovea cu  un picior în celălalt ).Țin să precizez că era neverbală.  La vârsta de 4 ( patru ) ani a început să meargă în picioare și afară.
     Dar, chinul era tot mare pentru că nu mânca singură nimic doar dacă îi dădeam eu. Nu știa să mestece iar din acest motiv îi dădeam doar supe, ciorbe și piure-uri. Apa o bea doar dacă îi dădeam eu cu lingurița. Pampers folosește și acum - doar vara o mai las fără ca să o obișnuiesc să facă la toaletă dar, când o scapă face singură la oliță sau fuge în pat și face acolo.
     Când Samira avea 6 (șase ) ani, am aflat de grădiniță care accepta copii autiști., Am cunoscut-o pe doamna Izolda Ciuguianu, care a devenit îngerul nostru păzitor. M-a rugat să vin la grădiniță să ne cunoaștem și să discutăm despre Samira.
     Împreună cu doamna Izolda, chinul meu a început să fie mai ușor, iar faptul că am văzut în fiecare zi la Samira progrese, m-a însuflețit  și m-a determinat să îmi ajut copilul  învățând odată cu Samira toate lucrurile pe care nici eu nu le știam. Este greu, dar progresele Samirei și mulțumirea pe care o simt ca părinte, este incomensurabilă și nu se poate exprima în cuvinte.
     Doamna Izolda lucra cu Samira la grădiniță iar eu eram foarte fericită văzând progresele fetiței mele.
     Samira a început să mănânce singură banană, iaurt, mâncare, a început să bea apă singură cu cana, se spală pe dinți și pe mâini iar apoi se șterge cu prosopul.
     În fiecare zi, eu și doamna Izolda comunicam și mă învăța ce trebuie să fac și eu acasă cu Samira.
     După câteva luni de zile, doamna Izolda m-a întrebat dacă vreau să iau parte la un curs unde să aflu mai multe lucruri despre copii cu autism și în ce mod se poate lucra cu acești copii având progrese. Am fost total de acord să particip la acel curs. În plus, doamna Izolda m-a  găzduit în perioada cursului la ea acasă - unde am mers cu Samira și  cu Bobo ( Mihai)  fratele Samirei. M-a dus la curs cu mașina dânsei, Samira a participat și ea la acel curs și doamna Izolda m-a susținut din toate punctele de vedere.
     Am studiat, am citit, am întrebat tot ce era de învățat despre autism.Nu spun că am aflat totul despre autism dar, știu mult mai multe decât înainte de a o cunoaște pe doamna Izolda.
     Datorită acestei doamne, într-un an și  patru luni, fetița mea a progresat mult, iar eu am progresat odată cu Samira.
     Momentan, doamna Izolda nu poate fi fizic lângă noi, dar m-a pregătit pe mine să pot lucra cu Samira dar ținem legătura permanent la telefon și când nu știu ceva o sun, o întreb și mă ajută. Lucrează cu Samira explicându-mi mie ce am de făcut. A fost la noi în 14 februarie 2011 și din nou mi-a explicat, m-a îndrumat și mi-a arătat ce trebuie și cum trebuie să fac.
     Este în continuare îngerul nostru păzitor și  datorită doamnei Izolda, acum Samira urcă și coboară scările singură, merge pe stradă, mănâncă singură pâine cu unt, parizer, bea apă singură, când vine de afară se dezbracă singură și așează hainele la locul stabilit, se joacă afară în fața blocului singură și aleargă.
     Acum, dacă sunt în altă cameră și îi spun Samirei să ducă în bucătărie cana și să o așeze pe masă - așa face. Uneori, nu-mi vine să cred la ce nivel  a fost  Samira și la ce nivel este acum. Nu am crezut că o să ajungă vreodată să facă singură lucruri care pentru noi, par atât de banale și simple iar pentru ea erau atât de grele și complicate.
     În vocabularul Samirei acum sunt prezente cuvinte ca : sus, jos, papa, mama, Bobo, ici, apa, tata, nașa, unu și vezi.
     Samira mai are un frate, pe Mihai ( noi îl alintăm Bobo ) în vârstă de 8 ( opt ) ani, integrat în școala normală, care o ajută pe Samira comunicând foarte mult cu ea și numărând pe degete până la 5 ( cinci ).
     A numărat și doamna Izolda cu Samira când a fost zilele trecute ( în 14 februarie 2011 ). Samira spune 1 (unu) și arată un deget, la 2 ( doi ) Samira se uita la buzele doamnei Izolda și nu a mai spus cifra dar a arătat-o pe degete. Așa a continuat până la 5 ( cinci ).
     Sunt fericită pentru progresele Samirei și învăț odată cu ea , mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat șansa de a o cunoște pe doamna Izolda care m-a ajutat să înțeleg cu ce anume mă confrunt și ce am de făcut ca să o ajut pe Samira să devină cât mai autonomă și nu în ultimul rând doamnei Adriana, care a fost la grădinița Samirei anul trecut ( un semestru ) cu doamna Izolda la clasă.


                                                                                     Faur Bianca - mama Samirei

Sindrom Asperger = Autism înalt funcțional

     Acest sindrom face parte  din categoria tulburărilor pervazive de dezvoltare ca și sindromul autist. Sindromul Asperger se manifestă prin deteriorări  calitative în interacțiunea socială și există activități și preocupări stereotipe și restrânse, dar nu există întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a limbajului.
     Copiii cu sindrom Asperger încep să vorbească în jurul vârstei de 2 ani (vârsta la care se dezvoltă vorbirea în mod normal). Nivelul inteligenței acestor copii este normal sau superior normalului.
     Este o formă particulară de autism infantil care, constă într-o hiper-activitate intelectuală dublată de o trăire emoțională redusă care apare la copilul mai mare de 3 ani, accentuându-se în primii ani de școală.
     Manifestarea mai tardivă și păstrarea nealterată  a funcției de comunicare îl fac să se deosebească  esențial de autism, având un pronostic mult mai bun decât acesta.
     Părinții observă simptomele sindromului Asperger în momentul când copilul merge la grădiniță și constată că:
    - le displace schimbarea rutinei zilnice
    - nu au capacitatea de a fi empatici ( nu recunosc și nu pot relata emoțiile celor din jur )
    - nu recunosc limbajul sarcastic sau gluma
    - evita privitul în ochi
    - pot vorbi mult, în special despre un subiect favorit
   - poate fi preocupat de câteva lucruri pe care le stăpânește foarte bine (puzzle-uri, astronomie, scheme detaliate de proiectare, etc)
    - există posibilitatea să aibă o dezvoltare motorie întârziată și din acest motiv să învețe mai greu să folosească tacâmurile sau greutatea de a prinde o minge
    - poate să fie sensibil la lumină sau zgomote și să reacționeze exagerat sau nepotrivit
    - deține o capacitate de memorare foarte dezvoltată și poate reține cu ușurință formule (matematice, chimice, fizice), date de naștere sau numere de telofon
     Unele "calități" specifice sindromului Asperger precum capacitatea de concentrare și memoria excelentă pot crește substanțial șansele unei educații de succes ca adult.

Consiliere sau psihoterapie?

     Consilierea se adresează în special persoanelor sănătoase dar, care se află în dificultate - adică, trec prin momente de stres familial sau social, printr-un divorț, o boală, un accident, o depresie, îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur, sau sa faca fata unei  situații nefericite  Consilierul îl ajută pe client să controleze o situație de criză, îl  susține și asistă în găsirea unor soluții  corespunzătoare problemei cu care se confruntă. De regulă numărul ședințelor de consiliere este mai redus decât în cazul psihoterapiei.
     Psihoterapia este o formă de intervenție condensată și intensivă care urmărește ameliorarea capacităților de afirmare,  muncă și învățare ale unei persoane cu dizabilități în limita posibilităților sale intelectuale și fizice prin măsuri complexe și complementare de natură medicală, psihologică, pedagogică și socială pentru a satisface exigențele unui mediu de viață obișnuit.
     Există mai multe tipuri de terapii:
     - terapia ocupațională
     - terapia centrată pe client
     - terapia ABA (analiză comportamentală aplicată ) 
     - terapia de expresie
     - terapia prin joc ( ludoterapia )
     - terapia de timp liber
     - terapia prin muzica ( meloterapia )
     - terapia mediului, etc
     Psihoterapia abordează probleme  mai grave și din acest motiv se adresează clienților care au tulburări psihice mai serioase, iar relația psihoterapeut-client este utilizată sistematic în scopul de a obține din partea clientului modificări pozitive în modul de a gândi, a simți, și a se comporta.
     Succesul in psihoterapie depinde de urmatoarele:
     - vârsta copilului la intrarea în programul de terapie
     - gradul de implicare al familiei
     - potențialul copilului ( nivel cognitiv, abilități, stabilirea atenției, capacitatea de înțelegere a abstractului, evaluarea motricității fine și a motricității grosiere )
     - profesionalismul coordonatorului și a echipei ( acolo unde este cazul )
     - stabilirea planului terapeutic exact pe necesitățile clientului
       Trebuie știut că medicamentele nu tratează  tulburarea, ci pot trata probleme asociate precum depresia, anxietatea, impulsivitatea, etc.
    

Alex

     Alex este un băiat cu deficiență mintală ușoară asociată cu miopie și ADHD, care este integrat în învățământul de masă dar, facem terapie împreună cu rezultate vizibile la clasă și acasă. Este mai atent în clasă, se concentrează pe sarcini mai bine și se simte mai apreciat atât acasă cât și la clasă.

Samira 5 ani

     După 4 luni de terapie ABA cu Samira (din octombrie 2009 de când am cunoscut fetița și am început terapia propriu-zisă), a făcut progrese vizibile, deși  este în forma severă și neverbală, am reușit.! Nu știa să se spele pe dinți , sa mănânce singură, purta pampers , etc. Părinții care au astfel de copii cunosc foarte bine  situația. Lucrez în continuare cu Samira, cu progrese . S-a implicat și mama fetitei și muncim împreună - o echipă bine sudată cu rezultate deosebite.